"Tora" - Poesia di Michele Pane

 
  foto di repertorio

TORA

Quandu lu viernu cc’era la vuĆ²ra

fridda, o jazzava,

chilla bon’anima cara de Tora

pped’ogni jurnu ne visitava.

 

VenƬadi priestu la vecchiarella

affezionata,

e ne portavadi ‘na sarcinella

ppe’ ni ‘nde fare nue ‘na vampata.

 

E certe vote me dicƬa: Caru,

te’ l’ovicelle;

sĆ» puocu, fƬgliuma, cĆ  mo’ scacarĆ»

(le vijad’ecate!) le gallinelle.

 

Tora passava forsi ccu’ll’anni

la novantina,

ma nun sapĆ­adi cchi ssĆ» malanni,

mai avĆ­a provatu ‘na medicina.

 

‘Icica fĆ²di de ‘sti cuntuorni

la cchiĆ¹ pulita

alli sui tiempi: (vĆ²lanu i juorni

bielli d’ ‘a nostra povara vita!)

 

Er’arriddutta ‘na croccarella

moni ‘ntostata;

restĆ te l’eranu l’ossa e lla pella

e avƬa lla facce tutt’arrappata.

 

MperĆ² tenƬadi illa lu core

sempre gentile;

‘nu core tĆØnnaru tenƬadi ancore

cumu ‘nu friscu gigliu d’aprile.

 

PĆ rca la sientu mo’: – BontrovĆ ti!

Vue cchi facƬti?

Vue cumu stati? Vue cumu stati?

‘Stu friddiciellu nu’llu sentƬti?

 

Nue rispundĆ­amu: Bonavenuta!

lestu, allumĆ mu:

pperchĆ­di, o Tora, te sĆ® perduta?

mo’ ven’assĆØttate, ca ne scarfĆ mu.

 

E llĆ , sedut’allu vancariellu

d’ ‘u focularu,

pue me dicƬadi: – Figliuma biellu,

ti cce fai prievite?

 

fĆ­gliuma caru,fattĆ­cce prievite, cĆ  tu cce mieri

pperchƬ sƬ biellu;

nu’ stare a sĆØntere ss’Ć utri livrieri,

tu t’hai de fare ‘nu parachiellu —

 

Puru me dici ‘na missicella

quandu pue muoru;

rifrĆ­schi l’anima d’ ‘a vecchiarella

ch’ĆØ ‘m purgatoriu, duce ristuaru! –

 

– Quandu te minti la suppellizza

arrigamata,

pue piensi a Tora, noni bellizza?

la vecchiarella tandu ĆØ orvicata! –

 

No, parra d’Ć utru, oi Tora mia,

a mie perduna;

lassa li prieviti alla sacristia,

‘mpĆ rame, ‘mpĆ rame tu ‘na canzuna;

 

CĆ  pue la cantu io a ‘na quatrara

ccu’ lla catarra,

quandu me fazzu ‘rande: m’ĆØ cara

cchiĆ¹ ‘na furracchia, ca la zimarra.

 

E ‘un de parrare, nun de parrare

cchiĆ¹ dde morire,

cĆ  si tu muori cum’Ć mu ‘e fare?

le rumanzelle chi n’ ‘e sa dire?

 

Io le dicĆ­adi, ed illa ‘ntantu

– ccu’ pizzarrisu –

me rispundƬadi: – Te vija santu,

‘nu santariellu d’ ‘u Paradisu! –

 

E me cuntavadi tante passate

de li briganti:

– A Riventinu cce sĆ» le fate…

– diciadi sempre – ‘nd’anu brillanti!-

 

Ed appoggianduse pue la cunocchia

supra lu sinu,

dicĆ­adi: – Puru cc’ĆØdi ‘na jocca

ch’Ć di de uoru ‘nu pulicinu

 

e gira sempre dintra li faghi,

dduv’ĆØ orvicatu

lu cchiĆ¹ putente riccu dei maghi

ccu’ lli trisuori; cc’ĆØ ‘nu ligatu

 

ca s’unu ‘a jocca, o lu pulicinu,

pĆ²di mu ‘ncappa,

chillu trisuaru ch’ĆØ a Riventinu,

resta pue ad illu; ma chi l’acchiappa!

 

O Tora, o Tora, requimmetĆØrna

mo’ chi sƬ morta!

pperchƬ nun tuorni cchiĆ¹ quandu ‘mberna?

ti l’hai scordata la nostra porta?

 

PperchƬ nun vieni allu focularu

cumu solƬe?

Nue, ad ogni ‘mposta de lu rusaru

chi dice Mamma, pensamu a tie.

 

E Mamma, Mamma mia bella, dice

ch’ere ‘na santa;

e sempre sempre te benedice

si te ventĆ¹ma, sempre t’avanta.

 

Ma tu nun sienti cchiĆ¹, cara Tora,

nun sienti ‘u vantu;

nun tuorni quandu mina lla vuĆ²ra

e duormi ‘m pace ‘ntr’ ‘u campusantu!

#buttons=(Ok, Go it!) #days=(20)

Our website uses cookies to enhance your experience. Learn more
Ok, Go it!